Poate ca multa lume a considerat venirea lui Lobont la Dinamo o bomba care va exploda repede. Si pe buna dreptate, intrucat evolutiile fostului titular al nationalei din ultimul timp au fost putine la numar si foarte slabe. Plecat de la Ajax din postura de eterna rezerva, a ajuns la Fiorentina, taramul lui Frey, unde nici macar nu mai era convocat la meciuri. Pornind de la aceste premise, jurnalistii, suporterii si chiar unii dintre actionarii lui Dinamo, s-au aratat sceptici in privinta revenirii lui Lobont in fotbalul romanesc.
Stati o secunda. Omitem un lucru. Un lucru pe care multa lume l-a observat, dar pe care nimeni nu l-a putut explica. Va propun o intoarcere in timp. Mai precis, marti, 20 iunie 2000, la Charleroi. Romania, in ,,grupa mortii”, asa cum a fost denumita grupa A de la Euro, avea 1 punct dupa doua meciuri. Sunt sigur ca nici macar cel mai optimist roman nu mai spera in calificare, cu atat mai mult pentru ca tricolorii trebuiau sa invinga Anglia. Au venit insa geniul de 19 ani, Chivu, ghiuleaua lui Dorinel, si tupeu lui Ganea, iar Romania era in sferturi. Pe langa clasa superioara, romanii au avut parca ceva in plus. E vorba de ,,puterea” fotbalistilor si in general, a sportivilor romani, de a castiga meciuri atunci cand nimeni nu mai spera si de a le pierde cand suntem siguri de victorie.
Dar sa revenim. Se pare ca aceasta calitate nu este straina nici de Lobby. Sa nu uitam executiile romanului de pe vremea cand era titular la Ajax (vezi sfertul de finala Champions League cu Milan din 2003), dar si gafele care l-au trimis pe banca la meciurile nationalei.
,,Pisica” nu se dezminte insa nici la Dinamo. 14 februarie 2007, Benfica – Dinamo, meci cu ghinion pentru caini, avand in vedere golul primit in minutul 89. Desi Dinamo a facut un meci defensiv bun, cei de la Benfica si-au creat 7-8 ocazii mari de gol. Insa Lobont a fost uimitor. In fata lui Simao, Miccoli, Rui Costa, Karagounis, sau Nuno Gomes, ,,lupul”, cum a fost poreclit dupa meci de presa portugheza, a fost de neinvins. Chiar si la faza golului, unde trebuie mentionat ca nu a avut nici o vina, a respins in prima faza sutul puternic a lui Simao. Ocaziile la poarta s-au succedat cu repeziciune, la fel ca si paradele senzationale ale goalkeeperului dinamovist.
Dinamo i-a oferit lui Lobont totul: salariul gigantic, increderea, rabdarea, si, nu in ultimul rand, sprijinul pentru o revenire in elita, cerand in schimb un singur lucru: sa apere! Pentru Lobby e insa mai mult un pariu cu el insusi. Un pariu ca poate duce Dinamo spre victorie. A! Si inca ceva: nationala, Bogdane, nationala! Si speranta ca aceasta nu va mai rata inca o calificare.Iar meciul cu Benfica este cel mai bun start pe care Lobont l-ar putea lua in lupta cu sine insusi.
Romanii au avut intotdeaua puterea de a se remonta. De a renaste din propria cenusa. Sa speram ca, o data cu revenirea lui Lobont, vom asista si la revenirea nationalei , pentru ca am cam uitat cum e la un turneu final, si ar fi ultima sansa pentru generatia lui Mutu si Chivu sa arate ca increderea investita in ei nu a fost zadarnica.
De aceea, suporterii asteapta meciuri mari, meciuri de neuitat, care sa-i duca inca o data in Piata Universitatii. Si ar fi bine ca aceste meciuri sa nu mai vina doar in momente paroxistice.
Theodor Asiei
