Astazi, Cosmin Olaroiu a tinut o conferinta de presa. Inainte ca aceasta sa aiba loc, a mentionat ca are ceva foarte important de spus. Toata presa sportiva din Romania astepta, asa cum era si normal, demisia antrenorului. Stupoare insa: Oli, insotit de Gigi Becali a anuntat ca si-a prelungit contractul cu formatia din Ghencea pentru inca trei ani. Incredibil! Suporterii cer demisia, presa cere demisia, Oli insusi e la un pas sa cedeze, insa Gigi nu si nu! Patronul Stelei este probabil singurul om care mai crede acum in Olaroiu. Desi ne obisnuise cu iesirile sale, latifundiarul a reusit sa ne uimeasca inca o data.
Insa nu despre asta e vorba. Avem doi antrenori. Olaroiu si Razvan Lucescu. Apropiati ca varsta, ca pregatire si ca stil. Insa atat de diferiti in alte privinte! Cosmin Olaroiu: a venit in iarna 2005 – 2006 la Steaua; cateva meciuri extraordinare in Europa, care insa s-au terminat tragic la Middlesbrough. Cred ca atunci a fost primul moment in care Oli a trebuit sa gandeasca o formula de echipa. Conducea cu 2-0 (3-0 pe dubla mansa) si tot ce trebuia sa faca era sa gaseasca o modalitate de a nu primi mai mult de trei goluri. A primit insa patru, la capatul unui meci halucinant. Si au urmat alte si alte infrangeri care parca au facut uitate lucrurile bune facute de antrenorul Stelei. Desi nu vreau sa fie subiectiv, parerea mea e ca Olaroiu nu a facut altceva decat sa duca mai departe munca lui Zenga sau Protasov. Cand a fost nevoit sa creeze, a clacat. De cealalta parte, Razvan a format o echipa. A pornit de la 0. A vazut titulari in jucatori pe care toata lumea ii credea terminati sau de care nimeni nu auzise mare lucru. Si-a aratat valoarea in nenumarate randuri si, mai presus de toate, a dovedit ca are un caracter extraordinar. A avut intotdeauna performante, chiar daca a trebuit sa aduca bani de acasa sau sa suporte criticile nefondate ale patronului. Insa si calmul lui Lucescu jr. a ajuns la capat, numarul nemultumirilor atingand cote parozistice. Intr-o discutie cu jucatorii sai, a spus ca va pleca in vara. Desi, trebuie sa o recunoastem, Rapidul nu merge tocmai rau.
Asadar, un antrenor din ce in ce mai contestat, foarte departe de obiectivele propuse, conducand o echipa in cadere libera, sustinut insa de patron, care ii prelungeste contractul. Un alt antrenor, din ce in ce mai apreciat, sustinut atat de suporteri cat si de jucatori, elogiat de presa, insa contestat de patron si nevoit sa plece.
Concluzia: pierdem din ce in ce mai multi oameni de valoare. Si totul din cauza acestor oameni care de cativa ani monopolizeaza fotbalul romanesc si care nu inteleg ca sunt profesionisti care se pot ocupa de bunul mers al echipei lor si ca, de fapt, nu prea se pricep la fotbal. Mai grav e ca se implica din ce in ce mai mult in fenomen.
Theodor Asiei
