Sambata e meci. Din nou. Din nou important. Intotdeauna am afirmat ca marele dezavantaj al Romaniei in aceasta grupa este ca, desi nu avem de infruntat doua mari favorite (vezi grupa de la preliminariile pentru Mondial cu Cehia si Olanda), avem parte de cateva echipe mici destul de incomode. Practic, facem meciuri importante din mai bine de jumatate din intalnirile din grupa. Sa fie oare de bine? Poate ca da, fiindca tricolorii sunt mai mereu mobilizati. Sau poate ca nu. Nu vi se pare ca, de la Slovenia 2001 incoace, ne cam sperie oricine? Unde e sentimentul dinaintea meciurilor cu Columbia sau Argentina din ’94?

            Baieti, nu credeti ca a venit timpul sa ne comparam din nou cu echipele adevarate? Ca locul nostru e acolo, in Austria si Elvetia? Chiar nu v-ati plictisit sa fiti denumiti mai des gagicari decat fini tehnicieni? Sa jucati pe stadioane pustii in loc sa fiti purtati spre victorie de fani? Ei bine, eu (si alte cateva sute de mii, poate milioane de oameni) ne-am cam saturat. Sa vedem turneele finale la tv, si, mai grav, fara voi.

            Se spune ca ascensiunea ,,Generatiei de aur” a inceput la acel 3-1 din Ghencea cu Danemarca. Faceti-ne sa credem ca ascensiunea voastra a inceput la Rotterdam. In Belarus aveti sansa sa mai puneti o piatra, e adevarat, mica, la temelia marilor succese. Pe care puteti s-o completati in octombrie.

            Cineva spunea ca, intotdeauna, ca sa fii apreciat, sa iesi in evidenta, trebuie sa fii tot timpul cu un pas inaintea celorlalti. Demonstrati-va valoarea! Mergeti in Belarus si faceti-va treaba. E adevarat ca niciun jucator nu-si decide cariera intr-un joc cu Belarus, dar stiu ca e al naibii de important meciul asta. Si ati face bine sa invingeti, pentru ca n-am mai vazut de mult pe tricourile voastra sigla unui turneu final. Hai Romania!

Theodor Asiei